un lucru e clar, între filosoful Andrei Pleşu şi Oradea există o formă subtilă de magnetism ale cărei origini deocamdată ne scapă.
după ce am citit cum filosoful l-a desfiinţat, elegant şi definitiv, pe deputatul Seremi, am ajuns să implor pronia Divină să ni-l aducă pe maestru la Oradea, pentru îndreptarea moravurilor prea-iubitilor noşti politicieni.
mă uitam la Radu Ţîrle şi, în mintea mea, cele două cuvinte din titlu rezumau totul.
pedelist dovedit, Radu Ţîrle îi sfidează pe liberalii care i-au pus divinul şezut pe scaunul din fruntea judeţului. ce putea să îl împiedice pe preşedinte să meargă azi la conferinţa de presă a PDL? nimic, în afara bunului simţ. el nu demisionează din PNL ca să nu îşi piardă funcţia, dar nu ezită să-i scuipe în obraz pe oamenii lui Cornel Popa, doar, doar se vor enerva şi-l vor elibera de jugul acestui mariaj politic pe care l-a necinstit deja.
autodefinit ca un "om liber" preşedintele Consiliului Judeţean se simte liber de orice constrângeri şi prejudecăţi. nici măcar bunul simţ nu îl împiedică să se aşeze acolo de unde ieri s-ar ridicat.
acest tip de comportament ne aminteşte de anii luminoşi şi veseli ai liberschimbismului. doctrina asta avea cel puţin o calitate, avea umor tocmai fiindcă îşi asuma lipsa de identitate. da' Tîrle, înţepat şi plin de sine cum e, nici umor nu are.
No comments:
Post a Comment