verde de un penibil extrem

Mihai Togor este probabil una din cele mai triste figuri ale vieţii publice orădene din anii post-revoluţionari.

ca şi în viaţa profesională, a făcut ce a făcut, a mers pe unde a mers, dar nici ca reprezentant al grupurilor civice - ecologiste - n-a făcut mare brânză. doar multă agitaţie. acest veritabil comisar sovietic s-a comportat mereu de parcă ar fi ştiut întotdeauna unde să îngroape orice acţiune verde, prin tribunale, comisii, negocieri...

la un moment dat, dornic să se vadă mai sus, activistul ecologist, cap de ONG, s-a făcut pesedist.

acum, când a anunţat că pleacă din rândurile ecologiştilor, tocmai ca să îşi continue "cariera" politică, Mihai Togor nu s-a putut răbda, a mai comis o faptă memorabilă. l-a tzucat în cur pe Păstorul de la Ape de s-a auzit până la noi în Velenţa.

omul ăsta ori e prost sadea ori are o mare problemă de carcater? când n-a ştiut ce face: când a atacat lucrările - ILEGALE - pe care le face baciu Nistreanu să aibă cu ce se lăuda Bolovanu sau acum când şi-a dat cinstea pe ruşine, pupând cu patos unde a scuipat mai ieri?

una peste alta, bine că pleacă! rău, de-a dreptul dureros, e că astfel de infiltraţi cu gânduri de parvenire, se îmbracă în verde şi compromit însăşi ideea de ecologie. e supărător să-i vezi pe ecologişti, tot mai puţini, câţi au mai rămas, arătaţi cu degetul şi luaţi la mişto, uneori pe drept, alteori pe nedrept. vinovaţi sunt ăştia ca şi Mihai Togor alături de alţii ca el.

dacă ar lăsa ceva în urma lui ar trebui să îi fie ruşine. bine că nu e aşa!