bătaie de joc!

fiindcă suntem băieţi subţiri, deşi Ilie ar zice că nu-i aşa, ieri seară ne-am dus la Teatrul.

de la bun început nu ne-am prea împăcat cu ideea că se juca "O scrisoare pierdută", taman în ziua de 1 Decembrie, dar ne-am zis că nu trebuie să fim obtuzi.

toate au fost cum au fost (mediocră reprezentaţie) însă momentul în care lăutarii directorului Daniel Vulcu au început să maimuţărească pe scenă cântecul patriotic "Noi suntem români" şi asta, reţineţi!, la Oradea, în Sfânta Zi de 1 Decembrie, mai că ne-a venit tuturor să ne ridicăm în picioare, să mergem pe scenă şi să-l luăm la palme pe mitocan.

bre ţigane! ştim că îţi e ruşine şi că eşti ţigan. înţelegem că te dai liberal, înţelegem că pentru postul de director ai tzuca şi cur de ungur, înţelegem că şeful tău politic nu are nici mamă, nici tată şi te lasă să îţi baţi joc de simbolurile naţiunii române, în Sfânta Zi a Unirii, dar - dă-ne voie stimabile - eşti un nimeni, adică om fără de ţară.

vorba aia: "ruşine, ruşine, de trei ori ruşine".